Introducere

Structura

Respiratia

Gimnastica limbii

Tehnica exercitiilor

Consoanele

Vocalele

Pasajul


Untitled Document
Maestrul
Speteanu
în anul 2005,
la 94 de ani







Maestrul Constantin Speteanu (1911-2008)



Constantin Speteanu s-a nascut la 8 mai 1911 în comuna Armasesti, judetul Ialomita, într-o veche familie româneasca, fiind cel de-al cincilea din cei 10 copii ai lui Nicolae si Maria Speteanu. Parintii, agricultori si proprietari de pamânt, au stiut sa sadeasca în sufletul copiilor lor cele mai importante virtuti crestine, cu un rol fundamental în formarea si desavârsirea viitorului om si profesor.

Soala primara a început-o la Armasesti si a terminat-o la Bucuresti. Între 1922-1929 a învatat la Liceul Gh. Lazar din Bucuresti, unde a fost bursier.
În 1930 s-a înscris la Facultatea de Drept din Bucuresti. În acei ani audiaza si cursuri ale Facultatilor de Teologie, Filozofie, Litere, Franceza si Italiana, precum si cele de Canto si Arta dramatica de la Conservator. Între 1936-1940 efectueaza cursurile de doctorat la Universitatea Sorbona în Franta, iar în 1940 devine Doctor în Drept.
A fost casatorit cu Maria Staicovici din Bucuresti, având împreuna doi copii, Cornelia si Serban.
Din 1936 profeseaza ca avocat, iar în 1948 este alungat din barou din motive politice. Asa cum de multe ori marturisea cu trista nostalgie maestrul, simpatiile cu miscarile de dreapta ale tinerilor din perioada interbelica l-au “costat” si pe dânsul. A fost închis în repetate rânduri, fara a fi vreodata condamnat, fiind supus la torturi si chinuri înfioratoare de catre autoritatile statului comunist. A fost torturat în mod bestial, fiindu-i smulse unghiile si pierzând doua degete de la mâna dreapta, sfarâmate falanga cu falanga într-o menghina, intentia declarata a tortionarilor fiind de a-l împiedica sa-si mai faca semnul crucii. În urma batailor si schingiuirilor, si-a pierdut vederea la ochiul stâng si s-a îmbolnavit de radiotermita la ambele picioare de la genunchi în jos.
Dupa 1948 este nevoit sa presteze mai multe munci necalificate precum vidanjor, salahor pe santiere etc. A fost sapator de santuri, a carat caramizi cu spinarea, ultima meserie fiind cea de mecanic la Uzina Autobuzul din Bucuresti.
Si-a mai putut pune în valoare cunostintele juridice doar în particular, oferind consultanta juridica familiei si prietenilor.



*



Activitatea muzicala si-a început-o din frageda copilarie, de la vârsta de patru ani, cântând cu mama sa la strana si cu dascalul bisericii. Mai târziu, la liceu, a fost solist vocal în corul liceului, membru al orchestrei si dirijor al corului la Te Deum-uri.
În anii studentiei si dupa finalizarea studiilor universitare a creat si dirijat coruri în cadrul mai multor organizatii, dar înclinatiile spirituale, pasiunea si dragostea pentru cântarile bisericesti l-au îndemnat sa puna cea mai mare parte a talentului si energiei sale în slujba Bisericii.
A condus si îndrumat tinerii (si pe oricine dorea sa învete sa cânte) în mai multe biserici din Bucuresti, printre care Biserica “Sf. Ilie Gorgani”, Biserica „Sf. Maria“ din cartierul Plesoianu (în spatele cimitirului „Sf. Vineri“), Biserica “Sf. Nicolae Buzesti” s.a., încheindu-si activitatea de dirijor de cor bisericesc la Biserica Sf. Ioan din Piata Unirii. A format si dirijat coruri bisericesti timp de peste 50 de ani.
Din cauza convingerilor sale politice, declarat anticomuniste, nu a putut urma, dupa 1944, o cariera publica de solist de opera, fiind obstructionat de fiecare data când a încercat sa-si promoveze calitatile vocale pe scenele muzicii pe care a îndragit-o atât de mult.
A predat lectii de canto, impostatie si dictiune unui mare numar de elevi, ca profesor particular, de multe ori fara a pretinde vreun onorariu, doar din dorinta de a ajuta cât mai multi oameni sa învete sa cânte sau sa-si îmbunatateasca performantele aparatului vocal.
A muncit neîntrerupt pâna în data de 27 decembrie 2007, când a avut ultima lectie împreuna cu autorul randurilor de fata, indrumatorul metodei ce-i poarta numele maestrului.
S-a stins din viata în data de 31 ianuarie 2008, la vârsta de 97 ani, în Bucuresti. Este înmormântat la cimitirul Straulesti 1 din cartierul Chitila, Bucuresti.



*



Rezultatele obtinute în activitatea sa ca instructor în metoda pe care a predat-o si care îi poarta numele au dovedit ca maestrul Speteanu detinea, pe lânga un talent pedagogic înnascut, o remarcabila cunoastere a aparatului vocal si a întregului corp omenesc, cu functiile si particularitatile fiecarui organ. De altfel, a fost apreciat la superlativ de toti cei care “i-au trecut prin mâna”.


Metoda Speteanu a fost aplicata de creatorul ei unor diverse categorii de persoane interesate sa-si îmbunatateasca performanta vocala, dictia, controlul vocii, calitatea ei sonora, timbrul si intensitatea precum si tehnicile interpretative. Cei mai multi dintre cursantii care au trecut prin mâna maestrului erau, firesc, oameni ai Bisericii: preoti, diaconi, cântareti la strana, coristi, studenti ai institutiilor de învatamânt teologic. Nu au fost, însa, deloc putini nici cursantii din afara mediului bisericesc – solisti de opera, cântareti din alte stiluri muzicale, actori sau alti oameni de diferite profesiuni – care au apelat la dânsul si si-au îmbunatatit substantial dictia, calitatea vocii, a rostirii si interpretarii muzicale.
Rezultatele aplicarii metodei Speteanu trebuie evaluate tinând cont si de disponibilitatile elevului, în primul rând de efortul depus de el, nu numai pentru a o întelege ci si pentru a si-o însusi si a o executa. Fiindca nu este suficient sa întelegi, trebuie sa lucrezi cu tenacitate pentru a provoca transformarile somatice pe care metoda în sine le determina.
Înalte fete bisericesti, precum vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist sau IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului au evocat adesea “minunile” savârsite de Maestrul Speteanu, care reusea sistematic nu numai sa ridice rapid nivelul celor cu o buna pregatire muzicala sau sa ajute la remedierea unor probleme provocate de afectiuni ale aparatului fonator, ci sa transforme chiar si oameni declarati afoni irecuperabili în persoane capabile sa cânte bine si sa-si controleze vocea! Printre fostii elevi sunt mai multi preoti care „au învatat sa cânte“ dupa vârsta de 40 de ani multumita acestei metode. “Minunea consta în vointa si munca. Cine vorbeste, aude destul de bine si deosebeste doua sunete, poate si sa cânte, daca asta vrea cu tot dinadinsul“, spunea adesea Maestrul.
Nefiind încadrat în nici o institutie de învatamânt, cariera de cântaret sau profesor de canto fiindu-i frânta din pricina motivelor pe care le-am amintit mai devreme, aprecierile cu privire la activitatea didactica a maestrului Constantin Speteanu nu au putut fi consemnate “oficial”, dar ramân înscrise în amintirea fostilor sai elevi, care pot depune oricând marturie despre harul sau pedagogic si despre calitatea si eficacitatea metodei sale.


O asemenea marturie, prinos al recunostintei pe care o datoram maestrului Constantin Speteanu, este însusi site-ul de fata.
Numarându-ne printre ultimii sai elevi si discipoli, ne straduim, atât prin redactarea si dezvoltarea metodei cât si prin predarea ei unor noi generatii de cursanti, sa îndeplinim, cu putinele noastre puteri, dorinta fierbinte a iubitului nostru profesor si îndrumator de a-i fi dusa mai departe munca si daruirea în slujba cântecului si rostirii românesti, întru slava lui Dumnezeu si bucuria oamenilor acestui pamânt.


B. M.



Sunetul

Limbajul

Aparatul fonator




Linkuri utile

Muzica liniara

Muzica psaltica




free counters